Istoricul localităţii

 

        Comuna Drăgăneşti din  judeţul Neamţ este situată în partea de N-E a jud. Neamţ la hotar cu jud. Suceava prin râul Moldova având cea mai nordică localitate a judeţului- satul Orţăşti.

        În prezent are în componenţa actuală patru sate - Drăgăneşti, Orţăşti , Râşca şi Şoimăreşti.Comuna a fost reînfiinţată în anul 2004 deoarece  în perioada 1968-2004 a alcătuit comuna    Brusturi - Drăgăneşti  împreună cu încă alte patru sate care astăzi alcătuiesc comuna Brusturi .

        În 1904 făceau parte din comuna Drăgăneşti satele : Cornileşti-astăzi parte componentă a satului Târzia- , Giuleşti ,Ortăşti , Pănureşti, Tonţi(Râşca) şi Şoimăreşti.

        În 1929 avem comuna Drăgăneşti cu satele: Drăgăneşti (şi Pănureşti), Orţăşti , Râşca (Tonţi) şi Şoimăreşti.

Vechimea  satelor din această zonă este diferită de la un caz la altul , însă majoritatea lor sunt atestate documentar în sec. al XVI-lea şi unele din sec. XVII-XVIII .

Ca şi satele din comuna Brusturi şi din comunele Boroaia, şi Răuceşti au fost fie sate răzeşeşti - închinate ulterior, fie sate boiereşti, fie pe moşia Mânăstirii Râsca , apoi  o parte din ele au intrat în administrarea Mânăstirii Neamţ .

Istoria satelor de pe cursul mijlociu al Moldovei , dintre Culmea Pleşului şi estul Podişului Moldovei este stâns legată de întemeierea statului feudal Moldova şi de istoria Mânăstirilor Neamţ şi Râşca-Bogdaneşti .

Despre satul Drăgăneşti  se spune că ar fi fost întemeiat de Drăgan sau Dragoş  , iar prima atestare documentară datează din timpul lui Iancu Vodă Sasul (1579-1582) când şase  oameni din Drăgăneşti şi anume Gorga  , Ioan cel Bătrân , Nica Precop , Zaharia şi Andreica , au luat parte la hotărnicia satului Oglinzi . Putem spune că satul este mai vechi decât atestarea documentară , deci de pe la sfârşitul secolului al XV-lea sau începutul secolului al XVI-lea , deoarece la hotărnicie au fost chemaţi oamenii cei mai bătrâni care ştiau hotarele de la părinţii şi bunicii lor .Iniţial satul a fost răzeşesc , apoi a fost închinat M-rii Neamţ  deoarece aici a fost ucis un preot al mânăstirii ce mergea spre mitropolie ,stare de lucruri menţionată într-un document din  10 ianuarie 1592 atunci când Aron Vodă  dăruieşte M-rii Neamţ „satul Drăgăneşti  şi cătunul Brusturi" . Un  alt document , emis în vremea lui Ştefan Tomşa , pe 14 martie 1612 menţionează că satul Drăgăneşti este dat M-rii Neamţ în urma unei pricine avute cu M-rea Râşca. Atunci călugării M-rii Neamţ  au pârât domniei pe cei de la M-rea Râşca  pentru satul Drăgăneşti  şi cătunul Brusturi . M-rea Neamţ motiva că avea privilegii mai vechi din vremea lui Aron Vodă , pe când M-rea Râşca  avea privilegii mai noi de la Ieremia Movilă. În urma judecăţii , domnia a hotărât ca satul Drăgăneşti să rămână al M-rii Neamţ   deoarece avea privilegii mai vechi. La  20 ianuarie 1659 la Mânăstirea Neamţ , Tănase - vornic de poartă, unul din ginerii lui Mihăilescu , care stăpânise Oglinzii , a tocmit  de la mănăstire satul . La această tranzacţie au fost martori o seamă de oameni din Tg-Neamţ , anume : Marco , Iorga şi Fealtin Asofiei .

        O carte de blesteme din anul 1747  menţionează că satul era tot al M-rii Neamţ. La 17 august 1777 , Grigore Al.Ghica  poruncea  ispravnicilor de la Neamţ să cerceteze plângerea lui Iordache , fiul unui negustor din Botoşani , care se jeluise la domnie  pentru moşia Drăgăneşti , spunând că  aceasta a fost a unui unchi al său Rodzer - Bere .

        Din condica liuzilor  aflăm că prin anul 1803 satul Drăgăneşti este iarăşi al M-rii Neamţ , având 118 liuzi. De fapt satul Drăgăneşti a fost proprietate a M-rii Neamţ până în anul 1864 când, în baza legii secularizării averilor mânăstireşti , trece în proprietatea statului. După anul 1864  mare parte a moşiei Drăgăneşti a fost proprietatea unor moşieri ca : Alexandru Agioglu , Gavril Iavlov , maior I. Saftan , Adela Moţoc şi alţii .

        În „Dicţionarul Geografic al Judeţului Suceava" (Serafim Ionescu) satul Drăgăneşti (pag.109) easte prezentat ca fiind aşezat pe malul stâng al pârâului Culeşa , spre vărsarea în Râşca . Satul număra atunci 112 case , 126 familii şi 462 de suflete (233 bărbaţi şi 229 femei) , iar vatra satului ocupa  10 fălci (aproximativ 15 hectare) . Biserica veche  a satului a fost construită în anul 1848  şi avea patronul Sf. Voievozi .

        Astăzi satul are o populaţie de circa 850 de locuitori şi este reşedinţa comunei Drăgăneşti din care mai fac parte satele Orţăşti , Pănureşti (înglobat în Drăgăneşti), Şoimăreşti  şi Râşca (Tonţi) .

Despre vechimea satului Orţăşti  putem afirma că el este printre primele sate de pe Valea Moldovei , atestat documentar pentru prima dată la  20 decembrie 1518 , în mod indirect şi în mod direct , la 29 ianuarie 1522. Însă , prin compararea celor două documente redactate în vremea lui Ştefăniţă Vodă , putem constata că este vorba de aceeaşi moşie (acelaşi sat).Tot din aceste documente  reiese şi faptul că aşezarea exista încă din vremea lui Alexandru cel Bun - „ şi au vândut din uricul lor drept pe care l-au avut de la Alexandru voevod " , deci acest sat pare să fie mai vechi , cel puţin de prin secolul al XV-lea , dacă nu chiar din secolele XIII-XIV , fapt constatat şi în urma cercetărilor intreprinse de istoricii Mircea D.Matei şi Emil I.Emandi şi a săpăturilor arheologice , din anii 1981 -1982 , efectuate de către  arheologii  Lia Bătîna , Adrian Bătrîna , Ion Vatamanu  şi Ştefan Scorţanu . Cercetările  au   scos la iveală o temelie a  unei biserici ce avea în interior  o necropolă şi o curte feudală între satele Orţeşti (com. Drăgăneşti,Neamţ) şi Giuleşti (com.Boroaia ,Suceava ) , ce au fost datate ca fiind de la sfârşitul veacului al XIII - lea şi începutul celui de-al XIV -lea.  Trebuie subliniat faptul că biserica  ca şi curtea au fost incendiate  în  timpul campaniei lui Matei Corvin în Moldava (1467) , apoi au fost refăcute şi din nou incendiate în timpul invaziei tătare din anul 1510 , când a fost jefuită şi Mânăstirea Bogdăneşti ( Râşca ). Se pare că în replică satenii din Orţeşti au ucis un episcop catolic (săsesc) la vadul Târziilor , eveniment de care este legată prima atestării documentară a satului Târzia  sau mai degrabă a moşiei Târzia . Dacă la început satul Orţeşti a fost sat răzeşesc , aflăm mai târziu că a fost vândut Mitropoliei , care la rândul său l-a închinat Mânăstirii Neamţ (2 martie 1548).

Atestat documentar, în hrisovul  din 1548 , prin care Petru Oarţă vinde episcopului de Roman, Macarie, a şasea parte din satul Orţăşti(Istoria Românilor-A..D.Xenopol,vol.III,pag.563).- de aici poate şi numele satului.

Documentele vremii nu mai pomenesc nimic despre sat până pe data de 13 ianuarie 1597, când domnul Ieremia Movilă a dat dezlegare M-rii Neamţ şi vatamanilor din Orţeşti  pentru a repopula satul  cu „oricâţi oameni vor chema din ţară , leah , rus , sârb , grec sau ungur , ei să aibă slobozenie pe trei ani de la domnia mea  , nici să ne plătească , nici să ne muncească nouă nici o muncă nici o dabilă , numai să aibă a da birul împărătesc o singură dată  pe an ...De aceea , nimeni din slugile mele,...sau alţii din ei să nu îndrăznească a intra în satul lor" . De aici reiese că domnia avea cunoştinţă de abuzurile făcute de funcţionarii săi şi încerca să le prevină. Astfel , pe moşia satului Orţeşti au luat naştere , se pare , satele Nemţeni ( viitorul sat Boroaia Neamţ) şi Cornileşti (astăzi parte componentă a satului Târzia). Faptul că Nemţeniul a luat fiinţă pe fosta moşie Orţeşti este întărită de unele documente care subliniază că satul se învecina la nord-est cu moşia Ciumuleşti - Bărăşti . Ori astăzi între Orţeşti şi Bărăşti este amplasat Nemţeniul. Într-un document emis de cancelaria domnului Constantin Mavrocordat din anul 1734  , apare menţionată o pricină de hotar între Orţeşti şi Pănureştii lui Ion Berea , la Sălişte .  sătenii din Orţeşti au avut numeroase neînţelegeri cu satele vecine pentru încălcarea hotarelor , dar şi cu M-rea Neamţ din cauza pedepselor date sătenilor de către călugări şi pentru faptul că mânăstirea  refuza să le dea loc pentru hrană . 

Satul Şoimăreşti are o vechime de aproximativ 500 ani bazându-se pe faptul că la Direcţia Arhivelor Naţionale Iaşi în 1840 se arăta că lipsesc actele originale din perioada 1520-1837 la"Perilipsis de documentele moşiilor Drăguşeni, Zăvoeni, Săcueni, Zmeeşti, Pănureşti şi Şoimăreşti între anii 1520-1837" Numele satului Şoimăreşti îl găsim într-un document de pe timpul lui Petru Rareş dat la Vaslui la 6 martie 1533 privind stabilirea hotarului între satele Drăguşeni, Şoimăreşti de către pârcălabul Condrea de la Cetatea Neamţ. Pentru numele satului sunt două variante:

- De la ocupaţia locuitorilor de a creşte şi dresa şoimi. Meseria de şoimar era veche . Domnitorii trimiteau la Poartă şoimi dresaţi pentru vânătoare de păsări de apă, prepeliţe,potârnichi, în descoperirea unor mamifere sălbatice dar şi în interes militar în descoperirea oştilor,a unor oşteni ascunşi.

- În cartea"Ştefan cel Mare şi Sfânt- istorisiri şi cântece populare" Focşani de Teodorescu şi Kirileanu se arată că"Numele satului Şoimăreşti din comuna Drăgăneşti ţinutul Suceava şi-l trage de la un vestit căpitan de oşti- Şoimaru, căruia Ştefan cel Mare pentru vrednicia ostăşească i-a hărăzit această moşie pe care a întemeiat satul ."

Satul Şoimăreşti se ştia că în 1803 făcea parte din ocolul Moldovei de Sus al ţinutului Neamţ. Imediat după 1803, ocolul Moldovei din ţinutul Neamţ a fost inclus în ţinutul Sucevei. În 1846 satul Şoimăreşti făcea parte din ocolul Moldova, ţinutul Suceava.

În 1864 a fost înfiinţată şi plasa, ca unitate administrativ-teritorială imediat superioară comunei dar subordonată districtului, înfiinţat în 1859 în locul ţinutului.

Din documente aflăm că satul Şoimăreşti, în 1878, făcea parte din comuna Brusturi , plasa Boroaia. Din comuna Brusturi , în acea vreme făceau parte satul Brusturi, Săveşti, şi Şoimăreşti.

În 1894, satul Şoimăreşti este înglobat în comuna Drăgăneşti, judeţul Suceava. În acel an, comuna Drăgăneşti era alcătuită din următoarele sate: Drăgăneşti, Brusturi, Săveşti, Pănureşti, Orţeşti, Giuleşti, Tonţi, Soimăreşti, Poiana, Cornileşti.

Au mai fost reglemetate unele schimbări ale unităţilor administrative în 1871, 1885, 1904, 1908, 1925 şi 1930. De exemplu: satul Şoimăreşti era cuprins în comuna Drăgăneşti , judeţul Fălticeni.

 După cel de-al doilea război mondial, în 1950, are loc o noua restructurare a unităţilor administrativ-teritoriale: regiunea ia locul judeţului, iar plasa devine raion.

Deci în 1950, satul Şoimăreşti era o componentă a comunei Drăgăneşti , raionul Tg. Neamţ, regiunea Bacău. În acel an Săveşti trece la comuna Răuceşti, Giuleşti la comuna Boroaia. Satele Brusturi, Poiana,Târzia şi Groşi formau comuna Brusturi, iar în comuna Drăgăneşti intra: Drăgăneşti, Şomăreşti, Râşca si Orţeşti.

În 1968 s-a revenit la judeţe în locul regiunilor, iar raioanele se desfiinţează.

După 36 de ani , în 6  iunie 2004,  a fost organizat un referendum pentru ca cetăţenii să-şi exprime părerea dacă vor sau nu să se reînfiinţeze comuna Drăgăneşti. Rezultatul a fost favorabil , aşa ca, în 2004, satul face parte din comuna Drăgăneşti, cum fusese cu mulţi ani în urmă.

SATUL DRĂGĂNEŞTI
Monumentul eroilor din cele două războaie mondiale

Se află în curtea bisericii cu hramul "Sfântul Mihail şi Gavril", din localitate. S-a înălţat în anul 1993, din iniţiativa lui Stafie V. Vasile, cu contribuţia materială şi financiară a enoriaşilor şi a urmaşilor celor rămaşi pe câmpul de onoare, pentru apărarea patriei. Este un monument impozant ca înfăţişare şi reprezentativ din punct de vedere al realizării artistice.



COMUNA DRĂNĂNEŞTI
SATUL DRĂGĂNEŞTI
Monumentul eroilor din primul război mondial


Este amplasat în faţa şcolii generale din localitate. S-a contruit în anul 1935, din iniţiativă cetăţenească, prin sprijinul moral şi material al unor oameni de suflet mare şi respect faţă de fii satului rămaşi pe câmpul de onoare. A fost dezvelit şi sfinţit în anul 1936.


Monumental a fost conceput în manieră tradiţională. Pe un postament de piatră şlefuită în două trepte, continuat cu un soclu impunător de plan dreptunghiular, se află aşezate un număr de trei blocuri de piatră, prin ele realizându-se o coloana sub formă de piramidă, a cărei înălţime este de 4 m. coloana are în terminaţie o cruce masivă cu braţe treflate. Pe faţada monumentului se află săpată următoarea inscripţie :


"GLORIE ETERNĂ OSTAŞILOR CĂZUŢI PE CÂMPUL DE LUPTĂ PENTRU APĂRAREA PATRIEI".


În partea din mijloc este decorat cu simboluri militare (o cască ostăşească şi două săbii încrucişate) şi o medalie militară.


Pe faţada soclului sunt montate plăci de marmură cu numele eroilor locali.